• Dovada KGB (1/2)

    From bogdanelnegoita@gmail.com@21:1/5 to Lucian Cruceanu on Wed Jun 20 12:26:57 2018
    On Monday, April 5, 1999 at 8:00:00 AM UTC+1, Lucian Cruceanu wrote:
    Ziua 5 Aprilie 1999

    Dovada KGB

    Seful de post din comuna Crevedia da, in 14 decembrie 1989, dintr-o intamplare banala, peste o adevarata bomba. Aflat intr-o misiune de
    rutina, militianul Petre Olaru perchezitioneaza locuinta de vara a
    celebrului regizor Gheorghe Vitanidis, in cautare de niscai valuta. Pe
    langa 60 de dolari, printre articolele de lenjerie, Olaru descopera in sifonierul regizorului un plic nedesfacut si sigilat cu emblema
    Ambasadei URSS. Militianul curios desface plicul. Calvarul incepe. In
    plic era planul unei lovituri de stat. Persoane extrem de importante ale momentului erau nominalizate ca actori principali. Multe dintre acestea detineau functii-cheie in Armata, Militie, Securitate sau structura PCR.
    Erau superiorii, sefii absoluti ai bietului sef de post. Intr-o vreme in
    care viata unui om nu valora doi bani.

    A doua zi, aveau loc primele miscari la Timisoara. Revolta populara
    incepuse. Lovitura de stat planuita de KGB isi gasise in sfarsit
    vehicul. Iar in prim-planul evenimentelor apareau, culmea, exact
    personajele din plicul expediat de la Moscova.
    Conform planului: Iliescu, Brucan, Barladeanu, Magureanu, Sergiu
    Nicolaescu, generalii Militaru, Hortopan, Chitac, Cico Dumitrescu,
    Vasile Ionel etc.

    Dupa ce regimul Ceausescu a fost inlaturat, conform planului din
    scrisoarea de la Moscova, iar noul regim, compus din cei de mai sus si
    altii, aliati lor, a fost instaurat, Petre Olaru devine unul dintre cei
    mai curtati oameni din Romania. Acasa, la telefon sau la serviciu, el
    incepe sa fie cautat de persoane sus-puse care, in mod normal, n-ar fi acceptat nici macar ca soferii lor sa stea de vorba cu modestul sef de
    post din Crevedia. Toti incearca sa obtina de la subofiterul Olaru
    detalii despre ce a citit in plicul Moscovei, contra unor avantaje care
    i-ar fi asigurat acestuia batranetile si viitorul familiei. Petre Olaru refuza toate avansurile. Indiferent de unde au venit. El a preferat sa
    se adreseze presedintelui Constantinescu, dupa schimbarea din 1996. I-a relatat acestuia toata tarasenia, in detaliu. Dar fara rezultat. In conditiile lipsei de reactie a Cotrocenilor si supus unor presiuni insuportabile, Olaru alege sa-si impartaseasca secretul cu Comisia de
    Aparare a Senatului. Iar un membru important al acestei Comisii decide
    sa rupa tacerea. Ceea ce publica astazi Ziarul ZIUA, impreuna cu
    intreaga presa, este doar inceputul celei mai spectaculoase dezvaluiri
    de dupa 1989.


    Adrian PATRUSCA



    Strict confidential

    Raport Catre domnul Emil Constantinescu

    Presedintele Romaniei -

    O banala perchezitie la Crevedia

    Subsemnatul Olaru Petre - plt. adj. la Politia oras Pucioasa din cadrul Inspectoratului Judetean Dambovita, cu domiciliul stabil in Pucioasa,
    str. 1 Decembrie 1918, bloc A3, etaj 2, apt. 9 si resedinta in comuna Doicesti, sat Dolani nr. 445, judetul Dambovita, cu deosebita onoare va raportez urmatoarele:

    In luna decembrie 1989, imi desfasuram activitatea ca sef de post in
    comuna Crevedia, judetul Dambovita, impreuna cu alti trei subofiteri. Pe malul lacului Crevedia isi aveau resedinta de vara o serie de actori, ziaristi, scriitori etc, printre care pot enumera: Stefan Banica,
    Alexandru Arsinel, Stela Popescu, Ernest Maftei, Goerge Vitanidis,
    George Constantin, Carolina Ilica, Dan Claudiu Tanasescu etc.
    Majoritatea acestora se aflau in atentia fostei securitati pentru
    legaturile lor cu strainatatea, atitudine critica la adresa regimului Ceausescu, vizitele pe care le primeau din partea unor cetateni straini.

    Totodata, erau suspecti de trafic si detinere de valuta, aspecte care
    intrau direct in competenta politiei din comuna Crevedia. Pe data de 14 decembrie 1989, in baza unei informatii obtinute, potrivit careia
    regizorul George Vitanidis ar detine valuta la domiciliu, am procedat la
    o perchezitie la resedinta sa de pe malul lacului Crevedia, in jurul
    orelor 10.
    Prezent a fost doar soferul sau - Cosmin, regizorul Vitanidis aflandu-se
    la Bucuresti.

    Plicul cu sigla Ambasadei URSS

    Cu aceasta ocazie am descoperit suma de 60S SUA, pe care am ridicat-o in vederea confiscarii. Cautand in continuare, am gasit in sifonier un plic ascuns intre obiectele de lenjerie. Studiind plicul, am observat ca era nedesfacut si sigilat cu ceara rosie in care era imprimata sigla
    Ambasadei URSS. Plicul avea culoarea maron deschis, mai mare putin decat
    o coala format A4, fara antet, timbru, precum si fara expeditor sau destinatar. Sigiliul avea un diametru de aproximativ patru centimetri, aplicat pe varful triunghiului care inchide plicul, ceara fiind groasa
    si bine imprimata.

    Planul loviturii de stat

    Intrebandu-l pe numitul Cosmin (soferul si omul de casa al regizorului) despre continutul si provenienta plicului, acesta mi-a relatat ca a fost
    adus in seara zilei de 13 decembrie 1989 de catre un cetatean care il
    cauta pe George Vitanidis, pentru a i-l inmana. Spunandu-i ca Vitanidis
    se afla la Bucuresti, individul, care vorbea romaneste, i-a lasat plicul
    cu mentiunea ca atunci cand apare George Vitanidis sa i-l predea
    imediat. In acea situatie, am retinut plicul in cauza, m-am deplasat la postul Crevedia si am incuiat usa de la intrare. Ajuns in birou, am
    desfacut plicul cu atentie, fara a distruge sigiliul. In plic se aflau
    12 foi A4 scrise fata-verso (24 de file) in limba romana, la o masina cu caractere mai mari. Incepand sa citesc continutul acestora am constatat
    din primele pagini ca era vorba despre instructiuni adresate unor
    grupuri de persoane, cetateni romani, civili si militari, privind
    organizarea unei lovituri de stat in Romania, intr-un interval de timp
    foarte apropiat.
    Realizand importanta, valoarea si in acelasi timp pericolul unui
    asemenea document, am fost socat si cuprins de o teama greu de descris.
    Sub aceasta stare, am parcurs intregul document, sarind chiar unele
    pasaje si neputand memora toate numele (aproximativ 60) si precizarile cuprinse in el.

    George Vitanidis era chemat sa filmeze in locul lui Sergiu Nicolaescu

    Asadar, incerc sa va raportez numai ce imi aduc aminte din lecturarea documentului respectiv la acea data. Prima pagina era adresata
    regizorului George Vitanidis, prin care i se solicita in mod imperativ
    sa vina urgent "la locul stabilit", pentru ca regizorul Sergiu
    Nicolaescu "a refuzat sa mai filmeze" (fara sa spuna de ce), urmand ca aceasta operatiune (filmarea) sa o efectueze el. Se preciza apoi ca
    imaginile asupra evenimentelor ce aveau sa aiba loc trebuiau filmate "pe viu", pentru a ramane in istorie, pentru posteritate... In continuare,
    imi amintesc ca documentul continea sarcini separate, pe grupuri mixte (civili si militari) de 10-16 persoane, privind modul de actiune pentru rasturnarea lui Ceausescu si preluarea puterii.
    Grupurile de actiune erau in numar de patru sau cinci, nominalizate
    (militari cu grad si nume iar civilii numai cu nume si prenume).

    Operatiunea militara urma sa fie dirijata de Milea.

    Iliescu era in fruntea civililor.

    Intreaga operatiune militara, conform precizarilor expuse in document,
    urma sa fie coordonata de Generalul Milea - Ministrul Apararii Nationale
    la acea data.

    Un prim grup de actiune cuprindea urmatoarele nume:

    - Gl. Militaru

    - Gl. Hortopan

    - Gl. Eftimescu

    - Gl. Vasile Ionel

    - Gl. Chitac

    - Gl. Bucurescu

    - Gl. Jean Moldoveanu

    - Col. Decebal Ilina

    - Cdt. Cico Dumitrescu

    - Cdt. Radu Nicolae

    Ion Iliescu

    Silviu Brucan

    Alexandru Barladeanu

    Virgil Magureanu

    Paul Niculescu-Mizil

    Sarcinile grupului coordonator

    Din cate imi amintesc, acesta reprezenta un grup coordonator, care avea legaturi in intreprinderi si institutii de interes national, pe langa
    cele din MApN. Asa, ca exemplu, unul din membrii grupului - nu mai stiu
    care dintre ei - trebuia sa ia legatura cu directorul I.T.B., pentru a paraliza circulatia si a produce blocaje si aglomerari pe arterele bucurestene, cand actiunea impunea acest lucru. Alt membru din acest
    grup urma sa-l contacteze pe "omul de incredere din Televiziune - Petre Popescu", pentru a pregati zvonuri si actiuni de deruta a populatiei
    prin intermediul micului ecran, la momentul potrivit. O sarcina pentru
    acest grup, nenominalizata, era si aceea de a studia amanuntit traseul
    lui Ceausescu si posibilitatea de a fi impuscat. Oricum, ca legaturi ale primului grup erau mai multe persoane, pe care, oricat m-as stradui, nu
    mi le pot aminti. De asemenea, sarcinile erau mai numeroase decat cele
    trei exemple expuse mai sus.

    Caramitru - agent al serviciilor secrete engleze

    Un alt grup de actiune era comandat de Gl. Victor Stanculescu si Sergiu Nicolaescu. Ei aveau sarcini atat de ordin militar cat si de a contacta, printre altii, oameni de teatru, cultura, cum ar fi Ion Caramitru si
    inca 3-4 persoane pe care nu mi le mai amintesc. Cu privire la acest
    aspect retin faptul ca in document se preciza: "se poate conta pe ei (Caramitru si cele 3-4 persoane) fiind agenti ai serviciilor secrete engleze".

    Petre Roman era si el cap de lista

    Un grup care urma sa intre in actiune in timpul preluarii puterii era
    compus din:

    - Petre Roman

    - Cazimir Ionescu

    - Mircea Pascu

    - Vasile Secares

    - Mircea Dinescu

    - Dumitru Tinu

    - Darie Novaceanu

    Mai erau si altii in acest grup, pe care nu-i mai tin minte, inclusiv militari.

    Intr-un alt grup aparea Gelu Voican Voiculescu, ca factor coordonator. Printre mai multe nume din acest grup, nu mi-l amintesc decat pe cel al
    col. Nitoi Adrian (avansat general si decedat in prezent).

    Pe parcursul citirii documentului au aparut si alte nume, pe care nu le
    mai pot acum incadra intr-un grup sau altul, dupa aproape opt ani si
    nici sa-mi amintesc ce sarcini aveau atunci.

    Acestia erau:

    - Gl. Pancea

    - Gl. Topliceanu

    - Gl. Gheorghe

    - Ioan Ursu

    - Caramfil (?)

    - Coman (?)

    Excursionistii de la Buzau

    Mentionez ca documentul indica mai multe actiuni pe care grupurile
    amintite trebuiau sa le execute, dar nu pot preciza ordinea si
    repartizarea lor pe grupuri. De exemplu:

    - legatura cu comandantii (nominalizati) ai unitatilor auto-mecanizate
    din Bucuresti, Pitesti, Ramnicu-Sarat si Targoviste, pentru a actiona in Capitala. Pentru fiecare asemenea unitate erau stabilite amplasamentele exacte in teren si modul de actiune. Una dintre misiuni era aceea de a
    ocupa si crea dispozitive de lupta si aparare pentru cladirea
    Comitetului Central.
    O indicatie precisa era aceea ca Armata sa preia puterea si dupa aceea
    sa o predea unui guvern civil. In document era subliniata cu pasta rosie
    o fraza care mi-a atras mai mult atentia: "ATENTIE, 9 mai 1989 sa nu se
    mai repete! Omul care l-a prevenit pe Ceausescu sa nu mai mearga la
    Ambasada (sau Moscova?) a fost inlaturat". (era vorba de un atentat
    esuat asupra lui Ceausescu). Mai retin din document precizarea: "un grup
    de 60 excursionisti cu masini se afla la Buzau si se vor deplasa la
    locul stabilit".

    "Vor fi 30-40.000 de morti, dar va merita"

    Factorii responsabili cu organizarea loviturii militare erau atentionati
    si totodata incurajati cu precizarile urmatoare:

    "- Gl. Nuta va fi anihilat, asa incat Militia nu se va mai opune."

    " -Tudor Postelnicu nu constituie un pericol, iar ordinul pe care-l va
    da Gl. Vlad va fi respectat (executat) in proportie de 80-90%"

    De asemenea, am retinut in final o estimare cinica a autorilor
    documentului provenit de la Ambasada URSS, potrivit careia in urma rasturnarii lui Ceausescu prin lovitura de stat "vor fi 30-40.000 de
    morti, dar va merita acest lucru".

    Mentionez ca cele raportate pana acum reprezinta numai o parte din
    continutul documentului intrat in posesia mea, datorita citirii sale
    intr-o stare emotionala si de tensiune accentuata, fapt ce a facut sa nu retin tot, cat si datorita grabei din cauza careia am sarit unele
    pasaje.

    Generalul Vlad a venit la Crevedia sa ridice plicul

    ***

    Raportez ca dupa ce am luat cunostinta de continutul documentului, i-am raportat direct si imediat inspectorului-sef - col.
    Georgescu despre acest caz, in jurul orelor 12 ale aceleiasi zile, de 14 decembrie 1989. Datorita importantei documentului nu am urmat calea ierarhica, stiind doar eu si dumnealui. Peste aproape o ora a venit la Crevedia col. Georgescu. I-am aratat documentul, insotit de un raport,
    dar a refuzat sa-l citeasca, si nici raportul nu l-a primit. Era foarte speriat. Mi-a spus ca urmeaza sa vina cineva de la Bucuresti, din
    conducerea Ministerului de Interne. In jurul orelor 13.45-14.00 a sosit
    la Postul Crevedia Gl. Vlad cu inca doi insotitori civili. Gl. Vlad a
    intrat in Post insotit doar de col. Georgescu. Mi-a cerut documentul,
    l-a rasfoit sumar si m-a intrebat de ce am desfacut sigiliul si daca am
    luat cunostinta de tot continutul acestuia.
    I-am raportat ca am fost curios sa stiu ce se afla inauntru, iar
    referitor la citirea intregului continut i-am raportat ca m-am uitat
    doar pe primele file, din continutul carora am inteles despre ce este
    vorba.

    Mi-a ordonat sa fac un raport in care mi-am luat angajamentul sa nu
    divulg cele aflate intrucat constituie secret militar si pot fi tras la raspundere. Oricum, in final m-a felicitat pentru modul cum am actionat,
    dupa care a plecat imediat.

    Mentionez ca Gl. Vlad a stat in Post circa 20-25 minute. Odata cu Gl.
    Vlad a plecat si col. Georgescu. La 2-3 zile dupa aceea m-am trezit la
    Post cu col. Georgescu, care mi-a adus un plic cu suma de 5000 de lei, reprezentand o prima.

    Generalul Guse: "Esti tanar, ai copii sa nu vorbesti cu nimeni nimic"

    Mai mentionez ca pe data de 16 decembrie 1989 s-au prezentat la Post doi civili cu masina de Bucuresti, care mi-au cerut relatii depre George Vitanidis. S-au deplasat la resedinta lui din Crevedia, dupa care s-au
    intors la Post, spunandu-mi ca nu era nimeni acasa. Le-am spus ca
    Vitanidis vine la intervale de una-doua saptamani si au plecat. In timp
    ce evenimentele se precipitau in toata tara, pe data de 21 decembrie
    1989, orele 8.30, am primit un telefon de la Bucuresti ca sa fiu prezent singur la Post, pentru ca urmeaza sa soseasca Gl. Guse. I-am raportat
    despre aceasta sefului Militiei Judetene - col. Dureci Ion. La orele
    11.30 a sosit in curtea Postului Crevedia un ARO cu numar de Armata in
    care se aflau Gl. Guse si inca trei ofiteri superiori. In Post a intrat
    doar Gl. Guse cu care am purtat urmatorul dialog:

    - Ma cunosti?

    - Am auzit...

    - Sunt Gl. Guse, seful Statului Major al Armatei. Ai predat niste
    documente.

    - Da.

    - Ai citit documentele?

    - Asa, in fuga, am trecut peste o parte din ele.

    - Mai stie cineva?

    - Le-am predat tov. Gl. Vlad.

    - Mai baiete, noi ne grabim. Vezi ce este in tara. Stii ce se intampla
    la Timisoara?

    - Da.

    - Eu am venit sa vorbesc cu tine pentru ca esti tanar, ai copii si sa nu vorbesti cu nimeni nimic. Ia loc si scrie un angajament.

    - Am facut un raport pe care l-am inmanat tov. Gl. Vlad.

    - Nu ma intereseaza ce i-ai dat. Angajamentul care il dai acum ramane la mine.

    - Am inteles.

    In angajament a trebuit sa mentionez urmatoarele: datele de stare civila
    si functia; sa nu divulg continutul documentului citit; sa nu implic
    Armata prin ce as putea divulga; faptul ca sunt militar, sunt obligat sa respect juramantul si daca voi divulga secretul voi raspunde cu viata; semnatura. Imediat a introdus angajamentul dat in buzunar si a plecat.
    Pe parcursul scurtei discutii s-a dovedit a fi foarte dur.

    Prin ianuarie 1990, pe Vitanidis l-au tot cautat persoane care nu se recomandau

    Din acel moment, eu nu am mai parasit Postul de Politie Crevedia pana la sfarsitul lunii februarie 1990, cand am fost mutat la postul comunei Runcu-Dambovita, tot ca sef de post, din ordinul Gl. Jean Moldoveanu,
    dupa cum m-a informat Col. Bala, care se afla atunci la comanda Politiei Judetene.

    Pana sa fiu mutat de la Crevedia au mai venit de doua ori cate doi
    civili, in cursul lunii ianuarie 1990, care m-au intrebat daca a aparut George Vitanidis in comuna. Le-am spus ca nu. Persoanele care l-au
    cautat erau civile, iar masina cu numar de Bucuresti. Mentionez ca nu
    l-au cautat mereu aceleasi persoane, ci diferite, fara a se recomanda.

    ***

    Petre Roman: "Dumneavoastra sunteti omul care il poate distruge pe
    NUMARUL UNU. Am venit sa va cunosc"

    Incepand cu luna ianuarie 1990 si pana in toamna anului 1997 (aproape
    opt ani) pentru mine a urmat un adevarat calvar, fiind cautat,
    interogat, urmarit si amenintat cu moartea in repetate randuri. Astfel:

    - pe la mijlocul lunii ianuarie 1990 a sosit la postul de Politie
    Crevedia domnul Petre Roman cu soferul. Odata sosit, m-a intrebat daca
    sunt domnul Olaru. I-am raspuns afirmativ. De la inceput mi-a spus: "Dumneavoastra sunteti omul care il poate distruge pe NUMARUL UNU."
    Vazand ca am ramas blocat fara a aborda aceasta tema, a canalizat
    discutia catre teme de genul: "Am dorit sa va cunosc, pentru a va putea
    oferi ajutor dumneavoastra si familiei, daca aveti nevoie." Mi-a spus
    apoi ca as putea fi chemat la Bucuresti, iar daca voi fi cautat de
    cineva sa nu iau legatura cu nimeni. Daca vreau sa ma mut cu serviciul,
    mi-a spus ca ma poate ajuta imediat (lucru care s-a intamplat la
    sfarsitul lunii februarie 1990). Dupa o asemenea discutie, care a durat
    pana in 10 minute, domnul Petre Roman a plecat.

    Generalul Militaru: "V-as ruga sa veniti la Sinaia, sa discutam niste probleme"

    - in luna mai-iunie 1991, m-a contactat telefonic la domiciliul din
    Pucioasa (la bloc), Gl. Nicolae Militaru, cu care am purtat o discutie scurta, pe care o redau mai jos, cat mai fidel posibil:

    "- Alo, sunt Gl. Militaru.

    - Care Militaru?

    - Generalul Militaru de la Bucuresti, dar evita cuvantul "General".

    - Da, spuneti, domnule Militaru.

    - Daca doriti sa ne cunoastem si sa purtam un dialog, v-as ruga sa
    veniti la Sinaia.

    - Pentru ce anume?

    - Sa discutam niste probleme si, daca vreti, stabilim cand trec eu cu
    masina, sa va iau.

    - Domnule Militaru, nu pot sa accept aceasta invitatie pentru ca sunt
    militar si trebuie sa va adresati conducerii Inspectoratului Judetean.

    - Nu ar trebui sa stie nimeni de aceasta intrevedere.

    L-am refuzat si am inchis telefonul. De atunci nu m-a mai cautat
    niciodata.

    Sergiu Nicolaescu: "Sa nu discuti cu nimeni, nimic"

    - la inceputul verii anului 1991, a sosit la I.J. Dambovita cu o
    delegatie parlamentara senatorul Sergiu Nicolaescu, care "profitand" de aceasta ocazie, m-a contactat personal in biroul Inspectorului-sef, unde
    am ramas singuri. Mi-a spus ca a dorit sa ma cunoasca si m-a intrebat
    daca am probleme la serviciu sau in familie. I-am raspuns ca nu am nici
    o problema. Apoi m-a apreciat ca fiind un om serios, care trebuie sa-si
    vada in continuare de treaba. M-a sfatuit sa nu discut "cu nimeni,
    nimic, nici in viitor" (fara sa spuna la ce se refera). Daca vor aparea probleme de serviciu sau familiale in viitor sa apelez la dansul.

    Generalul Adrian Nitoi a incercat, pe ascuns, sa-l inregistreze pe Olaru

    - in luna martie 1993, cand eram sef de post la comuna
    Buciumeni-Dambovita, am fost la cabinetul inspectorului-sef - Col. Banu,
    unde l-am gasit pe Gl. Nitoi Adrian in tinuta civila. Dupa ce am facut cunostinta, mi-a cerut deschis sa-i relatez ce cunosc eu despre
    evenimentele din decembrie 1989. Intrebandu-l de ce imi pune tocmai mie asemenea intrebari, Gl. Nitoi n-a abandonat acest subiect, incercand sa
    ma laude si sa se mire de ce tocmai un om ca mine nu este deja ofiter.
    Vazand ca evit in continuare sa abordez subiectul referitor la
    evenimentele din decembrie 1989, a desfacut o sticla de whisky, mi-a
    oferit un pahar si niste sorici. In acest timp, Gl. Nitoi, facand o
    miscare gresita, i-a scapat de pe genunchi reportofonul pe care-l
    pregatise pentru a inregistra discutia.

    Pentru a evita momentul penibil, m-am facut ca nu realizez ce se
    intampla si am canalizat discutia pe aceeasi tema. Desi prudent, s-a
    dovedit foarte insistent in a afla ce cunosc eu privitor la decembrie
    1989, punandu-mi intrebari pe care le-as putea numi "capcana", dar pe
    care le-am evitat. Vazand ca nu vorbesc nimic despre ceea ce il
    interesa, a incheiat discutia aratandu-si dezamagirea ca nu sunt un om
    cu care se putea discuta deschis. Eu am plecat si dansul a ramas in
    birou.

    Danescu a batut cu pumnul in masa la raspunsul "Nu cunosc nimic"

    - in luna iunie 1993, am primit ordin telefonic sa ma prezint la
    cabinetul Inspectorului-sef col. Banu, fara alte amanunte.
    Ajungand la cabinet, inauntru se afla George Ioan Danescu - ministru de Interne pe atunci, care statea singur pe scaunul Inspectorului-sef. Dupa
    ce m-am prezentat, in mod direct, pe un ton dur, mi-a cerut sa relatez
    ce stiu despre evenimentele din decembrie 1989, fara sa-mi permita sa
    stau jos. I-am raportat scurt ca nu cunosc nimic. Atunci s-a ridicat in picioare, a batut cu pumnul in masa, afirmand ca el este ministru si
    trebuie sa stie tot. Vazand ca tac, mi-a adresat niste cuvinte
    jignitoare si m-a dat afara din birou.

    Dupa aproape doi ani de la aceasta intalnire, in luna martie 1995, cpt. Cucuteanu Laurentiu - ofiter de serviciu pe IJP Dambovita, a primit un telefon potrivit caruia trebuia sa ma prezint la cabinetul
    inspectorului-sef, deoarece voia sa stea de vorba din nou cu mine George
    Ioan Danescu. M-am prezentat, am asteptat cateva ore si, in final, inspectorul-sef mi-a comunicat ca George Ioan Danescu nu mai soseste la Targoviste.

    "Generalul Vlad m-a sfatuit sa stau linistit"

    - in septembrie 1994, prefectul de Dambovita, Antonescu Marin, mi-a
    comunicat telefonic la Pucioasa ca cineva foarte apropiat ar dori sa vorbeasca cu mine cateva cuvinte. Mi-a comunicat ca locul unde sunt
    asteptat este iesirea din Targoviste, in partea de nord, unde, in
    prezent, este benzinaria Shell. M-am dus la locul indicat, in tinuta
    civila, si am constatat ca era Gl. Vlad, cel caruia ii dadusem
    documentul, in 14 decembrie 1989. Am stat de vorba cu dansul cateva
    cuvinte, m-a intrebat ce mai fac, daca sunt hartuit si daca am necazuri.
    M-a sfatuit sa stau linistit. Am remarcat ca era obosit, trist si
    slabise. Dupa ce m-am despartit de Gl. Vlad, i-am raportat prefectului Antonescu, de la care aveam sa aflu ca a stiut de la inceput cu cine
    urma sa ma intalnesc. La plecare, Antonescu a afirmat: "Fii linistit,
    cat va trai, Vlad nu va vorbi!" Mentionez ca prefectul Antonescu se
    cunostea cu Gl. Vlad deoarece fusese ofiter de securitate la Dambovita
    si apoi la DIE.

    Seful SRI Bucuresti i-a oferit lui Olaru "un post bun, de ofiter"

    - Col. Stoica - seful SRI pe Capitala a venit neanuntat in luna august
    1995, cu un ARO de culoare alba, pe care-l conducea singur, la Politia
    din Pucioasa. Cand a sosit, ma aflam in fata postului. S-a dat jos din masina, mi-a spus ca este in concediu cu masina personala si doreste
    sa-mi spuna cateva cuvinte. Fiind de acord, mi-a facut propunerea sa ma transfere la SRI Bucuresti, pe un post bun, cu gradul de ofiter. Vazand
    ca am ramas mirat si l-am intrebat pentru ce imi propune asa ceva, mi-a precizat ca atat a vrut sa-mi spuna, neavand nici o sarcina din partea
    cuiva. Mentionez ca domnul Col. Stoica a fost dupa 1990 sef al SRI
    Arges, apoi la Dambovita si dupa aceea la Capitala.

    Hop si Cristoiu!

    - in vara anului 1995 a venit la usa apartamentului meu din Pucioasa directorul ziarului "Evenimentul zilei" - Ion Cristoiu, insotit de inca
    un barbat. Dupa ce le-am deschis usa, Ion Cristoiu s-a recomandat si
    mi-a oferit suma de 5 milioane lei, urand sa-l caut la Bucuresti, pentru
    a purta o discutie cu el, oriunde, dar nu in judetul Dambovita. L-am atentionat ca eu sunt politist si nu ma pretez la asemenea lucruri, cu
    atat mai mult cu cat nu imi spusese pe ce tema vrea sa stam de vorba. Totodata, i-am refuzat sa intre in apartament si i-am avertizat ca voi raporta imediat la judet cele petrecute. Asa stand lucrurile, au plecat.
    I-am raportat despre cele intamplate col. Tomescu si inspectorului-sef -
    col. Fatuloiu, care au venit la Pucioasa imediat pentru a le raporta
    detaliat cele petrecute. In final, col. Fatuloiu m-a sfatuit sa locuiesc
    mai mult in comuna Doicesti, la curte, decat in apartamentul proprietate personala de la Pucioasa.

    Da tarcoale Lidia Samson

    - in anul 1995, m-a cautat de mai multe ori prin intermediul prefectului Antonescu, doamna Lidia Samson, sora senatorului Corneliu Vadim Tudor.
    De cate ori m-a cautat la postul Pucioasa mi-a adresat prin telefon rugamintea de a accepta o intrevedere cu fratele dansei - Vadim Tudor. Intr-una din convorbiri mi-a precizat ca daca nu am incredere in fratele
    sau, care are maniere mai impulsive, sa contez pe dansa, care l-ar putea insoti pe fratele sau. De fiecare data am refuzat-o pe motiv ca trebuie
    sa am aprobarea sefilor ierarhici, lucru cu care Lidia Samson nu era sub
    nici o forma de acord.

    Si Taracila era foarte interesat!

    - in 1995, spre sfarsitul anului, am fost cautat si de domnul ministru Taracila, pentru a ma prezenta la Bucuresti, insa i s-a raportat ca sunt
    in concediu medical si nu mai revenit dupa aceea.

    Vadim s-a prezentat cu 100 de milioane. Apoi a plusat cu 200

    - in luna februarie 1996, domnul Corneliu Vadim Tudor a venit in comuna Doicesti, acasa la mine. A oprit in fata portii masina Mercedes si a
    coborat din ea un individ care s-a recomandat inginerul Ciontu, Vadim ramanand in masina, in partea stanga-spate. (In masina erau patru
    persoane, cu cel ce a coborat la mine). Acest domn Ciontu m-a intrebat
    daca ma numesc Olaru, ca ei sunt de la PRM si m-a rugat sa deschid
    portile sa intre cu masina in curte, ca sa nu fie priviti de satenii
    care s-ar fi putut uita, deoarece vor sa-mi dea 100 de milioane de lei, intr-o valiza, pe incredere si daca nu acum, peste trei zile sa ma
    intalnesc cu Vadim la sediul PRM din Targoviste, cand vor reveni oricum
    de la Bucuresti. Am fost socat de propunere si l-am rugat sa paraseasca curtea. Acelasi Ciontu a insistat ca daca nu le dau voie sa intre cu
    masina, sa-i permit macar lui sa intre cu geanta cu bani. Am ramas pe
    aceeasi pozitie si chiar m-am rastit la el, dupa care au plecat. I-am raportat de acasa, prin telefon, prefectului Antonescu si col. Floricel
    - comandant Brigada Ordine Publica, toata discutia purtata. Spre
    suprinderea mea, dupa exact trei zile, m-a chemat prefectul Antonescu si
    mi-a spus ca el vrea sa afle neaparat ce doreste Vadim sa stie, de da
    atatia bani. Prefectul m-a rugat sa-l sun pe Vadim care se afla in Targoviste, la sediul PRM, dupa cum imi spusese inginerul Ciontu cu trei
    zile in urma. Totodata, prefectul i-a spus col. Floricel sa fie prezent
    si sa asiste la o convorbire telefonica pe care urma sa o am cu Vadim.
    I-am dat telefon lui Vadim din biroul col. Floricel. M-a intrebat de
    unde sun. I-am spus ca din oras si m-a rugat sa ma deplasez la sediul
    PRM Targoviste, singur, ca are probleme importante cu mine. I-am spus ca
    nu pot veni la sediu pentru ca sunt militar, si cu atat mai putin
    singur. Atunci, si-a aratat disponibilitatea de a-mi oferi 300 de
    milioane de lei pe care afirma ca-i are asupra lui, sau o foaie CEC cu aceeasi suma.
    L-am refuzat din nou si am intrerupt convorbirea. Imediat, col. Floricel
    a raportat prefectului Antonescu discutia si rezultatul acesteia. O suma
    la fel de substantiala i-au oferit cei de la PRM colonelului Floricel in 1995, toamna - 150.000 dolari SUA (din spusele ofiterului) ca sa ma
    determine pe mine sa port o discutie cu liderul PRM. Mentionez ca
    inainte de a-l suna pe Vadim la sediul PRM, prefectul Antonescu mi-a
    spus ca a luat in prealabil legatura cu Adrian Nastase si acesta a
    interzis sa i se ia banii lui Vadim.

    Inspectorul-sef l-a gonit pe Olaru din unitate pentru ca urma sa vina
    Adrian Severin

    - in luna mai 1996, domnul Adrian Severin a solicitat inspectorului-sef
    al IJP Dambovita - col. Fatuloiu, sa-i inlesneasca o intalnire cu mine
    la sediul Politiei din Pucioasa. Col. Fatuloiu i-a ordonat domnului
    maior Stanescu - seful Politiei Pucioasa, sa plec imediat din unitate
    pentru ca urmeaza sa vina Adrian Severin sa discute cu mine. In jurul
    orelor 17, in acea zi, am parasit unitatea, fiind inlocuit. Dupa
    plecarea mea, a venit Adrian Severin si, negasindu-ma, am aflat ca a
    plecat suparat.

    Florin Georgescu a sarit si el cu bani

    - in luna iunie 1996, s-a prezentat la prefectul Antonescu domnul Florin Georgescu, atunci ministrul Finantelor, insotit de doua persoane.
    Prefectul m-a chemat personal si m-a prezentat domnului Georgescu, care
    mi-a spus ca ar vrea sa ma ajute cu niste bani - afland ca am avut doua decese in familie - pentru ca este trimis de la Bucuresti. Nu am
    acceptat pentru ca nu aveam motive sa primesc. Totusi, domnul Georgescu
    mi-a spus ca a auzit de decesul mamei mele si ar dori sa ma ajute.
    I-am spus ca nu vreau sa ma compromit si nu am luat de la nimeni.
    Discutia a durat cinci minute, eu am plecat, iar domnul Florin Georgescu
    a ramas cu prefectul si cele doua persoane.

    Col. Buzea a incercat sa intermedieze o intalnire Olaru - gen. Marcu

    - intre lunile mai-octombrie 1996, col. Buzea de la SRI Dambovita m-a
    cautat personal de mai multe ori, pentru a ma convinge sa accept o
    intalnire cu Gl. Marcu (fost adjunct al lui V. Magureanu) si cu seful
    zonei I Muntenia, lasand la latitudinea mea sa fixez locul intalnirii,
    dar cu precizarea sa nu spun la nimeni. Eu i-am raportat
    inspectorului-sef - col.
    Fatuloiu toate aceste propuneri, dupa care col. Buzea nu m-a mai cautat.

    Si generalul Suceava a ramas cu buza umflata

    - in vara anului 1996 (iunie-iulie), Gl. Suceava l-a rugat pe nepotul
    sau, cpt. Milea Ion, sa ma contacteze pentru a ma ruga sa-l sun acasa pe
    Gl. Suceava. L-am sunat peste doua saptamani si mi-a transmis prin Cpt.
    Milea ca se va deplasa la Pucioasa pentru a sta de vorba cu mine. A
    venit la Pucioasa intr-o duminica, conform celor stabilite, insa nu m-am prezentat la intalnire. Cpt. Milea mi-a reprosat ca nu am fost serios si
    l-am facut pe Gl. Suceava sa se deplaseze degeaba. Dupa aproape o luna,
    Gl. Suceava m-a sunat din Pitesti, insa i-a raspuns sotia ca nu sunt
    acasa. I-a lasat un numar de telefon unde sa-l sun, dar nu l-am sunat.

    Tentativa lui Tepelea

    - in vara anului 1996, domnul Gabriel Tepelea l-a contactat pe cpt.
    Raceanu - ofiter pe linie economica la Politia oras Pucioasa, cu
    rugamintea de a lua legatura cu mine pentru a stabili o intrevedere cu
    domnul Gabriel Tepelea. Dupa ce l-am intrebat cum se explica legatura
    lui cu domnul Tepelea, la care nu mi-a dat nici un raspuns, i-am spus sa raporteze col.
    Stefanescu, de la UM 0215 si inspectorului-sef; altfel le voi raporta
    eu. A plecat suparat si nici cu domnul Tepelea nu m-am intalnit.

    Seful din ‘96 al SPP, gen. Iliescu, s-a oferit cu un transfer, o
    ambasada sau o pensie

    - pe la jumatatea lunii septembrie 1996, inspectorul-sef, col. Fatuloiu,

    [continued in next message]

    --- SoupGate-Win32 v1.05
    * Origin: fsxNet Usenet Gateway (21:1/5)